Incerc sa fiu eu, dar nu pot.
Mereu trebuie sa ma ascund dupa fiecare fraza, mereu cuvinte goale, seci. Fac un pas si simt ca am un gard de care nu pot sa trec. Nu pot sa scap! Sunt prinsa aici! Nu pot sa ies!
Seara ma retrag sus la patru. Aceeasi pereti galbeni, aceleasi foi albe, acelasi pix negru si doar cuvinte, cuvinte trantite pe masa. Nimic nu mai e cum a fost. Incerc sa privesc spre viitor si ma apuca groaza cand vad norii negri venind si furtuna puternica ce abia asteapta sa se dezlantuie.
Ce soarta...ce banc sec…
De ce toata lumea se simte asa..:-<
RăspundețiȘtergereO minte stapanita de un corp cinic si egoist, blocat in acelasi peisaj vechi, acum fara valoare...
RăspundețiȘtergereBuna postarea >:d<
Piciului ii e dor de tine :o3
si lui Bee ii e dor de Pici :o3
RăspundețiȘtergere:o3
RăspundețiȘtergere