
Am dat draperia maronie la o parte si am pasit pragul. Camera era intunecata,poate avea geamuri, dar eu nu le vedeam.
A deschis usa si s-a indreptat spre mine.
Un suras, acel incantator mod de salut al femeilor, rataci pe buzele ei ca raspuns la salutul pe care parea ca-l asteapta de la mine. Culoarea rosie a rochiei se distingea usor datorita luminii pale din spatele usii de unde aparuse.
Avea parul lejer, strans in coc, lasand doar doua suvite ondulate sa-i incadreze fruntea. Un voal negru ii acoperea umerii albi, fata ii era zambitoare, era fericita.
O silueta eleganta pasea hotarata, venind spre noi.
Si-a intins bratul de-alungul taliei lui Marguierite, iar cu cealalta mana mi-a inmanat scrisorile pe care le asteptam. Erau atat de vechi si de fragile… imi era frica sa nu se destrame in bratele mele.
- Ce mai face Silas? am intrebat
- La fel ca data trecuta. mi-a raspuns Armand
S-au intors si au disparut in spatele usii.
Eu mi-am inchis ochii, iar cand i-am deschis eram in loja teatrului Vaudeville.