Vizita

Nu era tarziu, ci chiar momentul cand ziua se impleteste cu noaptea.
Ai intrat sfios si m-ai privit pe sub genele-ti dese. Te-ai indreptat cu pasi stingheri spre canapea si cu o usoara timiditate te-ai prezentat. Doru. Scurt si la obiect, nimic mai mult.
Am inteles, iti place discretia.
Ai fost diferit. Primele cuvinte care le-ai rostit au fost: “mi-am luat un revolver”.
Nu trebuia sa ascult toata povestea ca sa imi dau seama despre ce e vorba. Insa, te-am lasat sa continui. In decursul celor 10 ore mi-ai povestit cei 25 de ani de viata.
Putin timp, zbuciumata soarta.
Lacrimile iti curgeau siroaie pe obraji, pulsul iti dadea de gol palpitatiile. Cuvintele nu erau decat soapte pe langa bataile inimii.
Ochii au ramas atintiti pe umbra ce incalzea peretele. Iti inecai romanul in largile ape ale depresiei, iar trupul retraia ultimii ani din viata.
Spre final, ai bagat mana in buzunar si ai scos arma.
- Mi-a facut placere sa iti povestesc despre ea.
…iar moartea ti-a inchis ochii.