punga cu bomboane

Am dat draperia maronie la o parte si am pasit pragul. Camera era intunecata,poate avea geamuri, dar eu nu le vedeam.
A deschis usa si s-a indreptat spre mine.
Un suras, acel incantator mod de salut al femeilor, rataci pe buzele ei ca raspuns la salutul pe care parea ca-l asteapta de la mine. Culoarea rosie a rochiei se distingea usor datorita luminii pale din spatele usii de unde aparuse.
Avea parul lejer, strans in coc, lasand doar doua suvite ondulate sa-i incadreze fruntea. Un voal negru ii acoperea umerii albi, fata ii era zambitoare, era fericita.
O silueta eleganta pasea hotarata, venind spre noi.
Si-a intins bratul de-alungul taliei lui Marguierite, iar cu cealalta mana mi-a inmanat scrisorile pe care le asteptam. Erau atat de vechi si de fragile… imi era frica sa nu se destrame in bratele mele.
- Ce mai face Silas? am intrebat
- La fel ca data trecuta. mi-a raspuns Armand
S-au intors si au disparut in spatele usii.
Eu mi-am inchis ochii, iar cand i-am deschis eram in loja teatrului Vaudeville.

tentativa

Ploaie,frig,cer noros, noapte, toamna,ea, cea care colinda mereu strada goala si el [unul din ei].

Uite locul, timpul si personajele perfecte pentru o poveste sau o tentativa.

Mainile imi tremura deasupra tastaturii si o melodie lenta se strecoara pe fundal.
Nu aud ploaia, de ce trebuie sa o aud? M-am cam saturat de ea.
Atatea amintiri din cauza ei! Atatia ani! Doar ea e vinovata!
De ce nu ninge? Vreau sa ninga! Sa vina iarna!
Mai e o saptamana…

Ce postare alintata!
Nu am scris-o eu!

dedicata!

You and me
We used to be together
Everyday together always
I really feel
That I'm losing my best friend...

Te parasesc scumpul meu amant!

şiii au plecat cu trenul

Toamna e impartita in jumate:
- prima parte cand e cald, cad frunzele si se asterne acel “covor multicolor” despre care vorbim in toate compunerile descriptive.
- si a doua parte, cea ploioasa, fara soare, cand e frig, copacii sunt aproape goi si toata lumea sta in casa injurand timpul urat.

Ei… povestea ce vreau sa o spun incepe la mijlocul celor doua parti, adicăă in octombrie.

Intr-o seara, cand… “razele lunii patrundeau prin marele geam al imaginatiei” el a spus ca vrea sa plece in Moldova (acea tara mica, prapadita in copilaria ei), invitand-o si pe ea.
Desi planul initial era sa mearga cu masina, au renuntat in favoarea trenului, gasindu-l mai relaxant.
Nu au gasit bilete in Bacau, asa ca au cumparat din Iasi.
Pe 20 octombrie,o zi plina de soare, ora 12 cei doi erau la gara Nicolina asteptand trenul care venea la ora 14. Ea, o fire precauta a insistat sa ajunga mai devreme pentru a nu-l pierde. Da.. doua ore urmau sa se plictiseasca pe peronul 2 stand pe doua scaune galbene din cauza incapatanarii ei.
In sfarsit ajunge mult asteptatul transport. Cei doi s-au urcat in vagonul 2, compartimentul 5 locurile 23 si 25, ambele langa geam, care se afla in partea stanga acoperit de o perdea subtire visinie, ce se asorta perfect cu fotoliile rosii putin sterse de fundurile calatorilor.
Trenul a pornit exact la ora 14:05 si a ajuns in capitala a doua zi la ora 13.

Acum,cei doi se plimba cu pasi domoli pe marea strada Stefan cel Mare lasand ploaia sa le ude pletele.

,

in fiecare seara ma bantuie o umbra,

.