Toamna e impartita in jumate:
- prima parte cand e cald, cad frunzele si se asterne acel “covor multicolor” despre care vorbim in toate compunerile descriptive.
- si a doua parte, cea ploioasa, fara soare, cand e frig, copacii sunt aproape goi si toata lumea sta in casa injurand timpul urat.
Ei… povestea ce vreau sa o spun incepe la mijlocul celor doua parti, adicăă in octombrie.
Intr-o seara, cand… “razele lunii patrundeau prin marele geam al imaginatiei” el a spus ca vrea sa plece in Moldova (acea tara mica, prapadita in copilaria ei), invitand-o si pe ea.
Desi planul initial era sa mearga cu masina, au renuntat in favoarea trenului, gasindu-l mai relaxant.
Nu au gasit bilete in Bacau, asa ca au cumparat din Iasi.
Pe 20 octombrie,o zi plina de soare, ora 12 cei doi erau la gara Nicolina asteptand trenul care venea la ora 14. Ea, o fire precauta a insistat sa ajunga mai devreme pentru a nu-l pierde. Da.. doua ore urmau sa se plictiseasca pe peronul 2 stand pe doua scaune galbene din cauza incapatanarii ei.
In sfarsit ajunge mult asteptatul transport. Cei doi s-au urcat in vagonul 2, compartimentul 5 locurile 23 si 25, ambele langa geam, care se afla in partea stanga acoperit de o perdea subtire visinie, ce se asorta perfect cu fotoliile rosii putin sterse de fundurile calatorilor.
Trenul a pornit exact la ora 14:05 si a ajuns in capitala a doua zi la ora 13.
Acum,cei doi se plimba cu pasi domoli pe marea strada Stefan cel Mare lasand ploaia sa le ude pletele.
