Iata ca a venit si toamna, oh, adorata mea toamna! Unul vine, altul pleaca. Mereu pe drumuri, mereu departe… nu e de cat o alta repetitie, o alta copie a vechiului destin, a vechii povesti. De fapt toata viata noastra e o poveste… as putea spune… “stories”.
… Si pasii lui se adancesc in mintea mea.
… Si cat as vrea sa ploua, sa simt mirosul de praf stins…
Dar… ploaia nu vine… si toamna incepe sec…

dedic aceasta postare toamnei.

Vizita

Nu era tarziu, ci chiar momentul cand ziua se impleteste cu noaptea.
Ai intrat sfios si m-ai privit pe sub genele-ti dese. Te-ai indreptat cu pasi stingheri spre canapea si cu o usoara timiditate te-ai prezentat. Doru. Scurt si la obiect, nimic mai mult.
Am inteles, iti place discretia.
Ai fost diferit. Primele cuvinte care le-ai rostit au fost: “mi-am luat un revolver”.
Nu trebuia sa ascult toata povestea ca sa imi dau seama despre ce e vorba. Insa, te-am lasat sa continui. In decursul celor 10 ore mi-ai povestit cei 25 de ani de viata.
Putin timp, zbuciumata soarta.
Lacrimile iti curgeau siroaie pe obraji, pulsul iti dadea de gol palpitatiile. Cuvintele nu erau decat soapte pe langa bataile inimii.
Ochii au ramas atintiti pe umbra ce incalzea peretele. Iti inecai romanul in largile ape ale depresiei, iar trupul retraia ultimii ani din viata.
Spre final, ai bagat mana in buzunar si ai scos arma.
- Mi-a facut placere sa iti povestesc despre ea.
…iar moartea ti-a inchis ochii.

Sweet memoirs

Banc sec

Incerc sa fiu eu, dar nu pot.
Mereu trebuie sa ma ascund dupa fiecare fraza, mereu cuvinte goale, seci. Fac un pas si simt ca am un gard de care nu pot sa trec. Nu pot sa scap! Sunt prinsa aici! Nu pot sa ies!
Seara ma retrag sus la patru. Aceeasi pereti galbeni, aceleasi foi albe, acelasi pix negru si doar cuvinte, cuvinte trantite pe masa. Nimic nu mai e cum a fost. Incerc sa privesc spre viitor si ma apuca groaza cand vad norii negri venind si furtuna puternica ce abia asteapta sa se dezlantuie.
Ce soarta...ce banc sec…

Dorinta

E noapte.

Tu…esti langa mine, ma uit in ochii tai si ma las purtata de privirea lor.

Langa noi dainuie intunericul si e totul atat de negru si de sec…dar tu… tu imi oferi lumina,imi dai speranta si un tel spre care sa lupt.

Vreau sa merg,sa inaintez sa cad in albastrul irisului tau, vreau sa-ti simt gustul, sa-ti aud pulsul.

Vreau sa te musc, sa te strivesc in brate, sa stiu ca esti aproape.

Fara titlu

Apusul isi intinde aripile de-alungul boltei. Valurile marii se sparg de lamele stancilor la fel cum amintirea ta se sparge de mintea ei. Privirea ta trece prin ochii ei…rana inca e deschisa. Tranteste usa… firmituri de cuvinte cad in urma ei.
Cine esti tu? Cine e ea?
Unde e noaptea rece? Unde e ploaia calda? Unde e furtuna linistita?
Valul dorintei ii invaluie trupul, mirosul cald al brizei ii inunda simturile, seara isi face aparitia.
Se plimba pe plaja, cu pasi mici se cufunda in nisip. E atat de fin, atat de umed, firicele de sclipire trec printre degele ei, iar noaptea ii strapunge pieptul. Ii intuneca gandurile, ii umbreste parfumul.
Se lasa condusa de intuitie si pleaca, te lasa cu valurile.

Nenorocita

Te-a lasat balta
Ti-a ruinat viata.
Ti-a calcat sentimentele in picioare.
Ti-a ars amintirea.
Si-a uitat parfumul pe hainele tale.
S-a uitat in ochii tai si ti-a spus ca te uraste.