Fara titlu

Apusul isi intinde aripile de-alungul boltei. Valurile marii se sparg de lamele stancilor la fel cum amintirea ta se sparge de mintea ei. Privirea ta trece prin ochii ei…rana inca e deschisa. Tranteste usa… firmituri de cuvinte cad in urma ei.
Cine esti tu? Cine e ea?
Unde e noaptea rece? Unde e ploaia calda? Unde e furtuna linistita?
Valul dorintei ii invaluie trupul, mirosul cald al brizei ii inunda simturile, seara isi face aparitia.
Se plimba pe plaja, cu pasi mici se cufunda in nisip. E atat de fin, atat de umed, firicele de sclipire trec printre degele ei, iar noaptea ii strapunge pieptul. Ii intuneca gandurile, ii umbreste parfumul.
Se lasa condusa de intuitie si pleaca, te lasa cu valurile.