M-am trezit inconjurata de razele soarelui. nu puteam privi in jurul meu, lumina era prea orbitoare. M-am ridicat din pat si am pasit pe parchetul rece… m-am indreptat spre bucatarie si am zarit cana cu ciocolata ramasa de aseara. Nu eram imbracata decat cu o camasa, uitata de tine… cat de viu apari in mintea mea, cat de inexistent esti acum…
Una din primele mele misiuni, primele crime… cat de usor mi-a fost sa-ti iau viata…tu..atat de fragil…atat de naiv, ca un copil ce asteapta o bomboana… insa ai sfarsit scaldat intr-o balta de sange.
In camera nu mai e lumina, ploaia a invins soarele iar acum spala petele rosii ramase in memoria mea, chipul tau dispare iar eu revin la ceasca mea cu ciocolata.
amintirea e atât de plăcută şi însângerată
RăspundețiȘtergere